Mănăstirea a fost ctitorită în 1602 de Nestor Ureche, tatăl marelui cronicar moldovean Grigore Ureche (cripta lui se află în gropnița bisericii). Edificiul are cinci turnuri de apărare, iar în decursul secolului al XVII-lea a jucat un rol important în difuzarea manuscriselor religioase în întreaga Moldovă. Mitropolitul Varlaam, alt mare cronicar moldovean, a fost înmormântat în 1653 în curtea bisericii. 
 
Turnul nord-vestic al edificiului poartă numele soției cronicarului Nestor Ureche, Mitrofana; el se compune din trei etaje și un parter al cărui plafon are o formă de boltă semicilindrică. Turnul sud-estic afișează la fațadă emblema Moldovei, gravată în piatră.
 
În urma distrugerilor provocate de atacurile poloneze de la sfârșitul secolului al XVII-lea și de cele turcești din 1821, mănăstirea a fost complet restaurată la mijlocul secolului al XIX-lea. De atunci datează pridvorul cu arcade și coloane joase și picturile murale, executate în stilul Renașterii. Edificiile cele mai vechi se află în partea sudică: sala cu obiecte de valoare, bucătăria și clădirile cu două niveluri alipite de turnul mitropolitului Ghedeon. Fațada bisericii, construită în stil valah, este împărțită în două părți de două rânduri de cărămizi.
 
În interior, două obiecte prezintă o valoare artistică excepțională: epitaful din pronaos, donație a fondatorilor bisericii, și iconostasul în stil baroc, acoperit cu foiță de aur și compus din icoane vechi.